Stefan Peca, Dramaturg

În timpul cercetării pentru realizarea spectacolului

interviuri, biografii ale unor membri de familie, ma-

„În cuvintele tale” am vizionat, împreună cu regizorul

Radu Apostol, în jur de 1000 de filmulețe create în 2015

de oameni din patru orașe ale României, București,

Cluj-Napoca, Sibiu și Brăila, în urma unor ateliere de

digital storytelling. Tema generală a acestor filmulețe

a fost relevarea diversității culturale din România prin

intermediul unor povești personale.

Participanții, povestitori neprofesioniști, au învățat

să se folosească de imagini și să creeze un video,

ilustrându-și scenariul scris. Au rezultat filmulețe ex-
trem de eterogene: eseuri, povestiri, mini-monografii,

teriale de prezentare ale unor ONG-uri etc. Au existat

însă și elemente unitare în aceste creații, indiferent de

spațiul geografic în care au fost realizate, ținând de

felul în care deprindem să ne exprimăm în decursul

vieții. Majoritatea filmulețelor, chiar atunci când aveau

ca temă familia sau viața personală a creatorilor, deveneau

extrem de impersonale prin formulările clișeistice alese.

Chiar și când ofereau detalii despre viața lor, oamenii

își puneau un fel de zid de protecție prin aceste formulări

“frumoase”, clișeul îi salva de la vulnerabilitate sau o reală

deschidere către viața lor subiectivă.

Altfel, operau cu clișee desprinse parcă din epoca de aur

a naționalismului comunist (țara e sfântă, satul e o icoană,

suntem victime ale istoriei) updatate la epoca Facebook

(s-a pierdut patriotismul, nimic nu mai e sfânt), cu toată

superficialitatea și lipsa sa de informație, formulări pom-
poase, utilizarea improprie și abundentă a figurilor de stil.

Faptul că nu conta dacă filmulețul respectiv este din Brăila

sau Cluj, indiferent de vârstă exprimarea fiind în esența

ei aproape identică, ne-a pus pe gânduri. Evident, această

deprindere a stilului „frumos” de a povesti vine din școală,

de la primele compuneri pe care trebuie să le facem.

În epoca în care fiecare dintre noi avem o platformă de

exprimare online, fiecare dintre noi devenind persoane

publice (Facebook sau Twitter au ajuns să fie citate ca

surse în media mainstream), felul în care ne exprimăm

și gândim în clișee deprinse superficial capătă valența

unui fenomen social. Suntem așa cum ne exprimăm,

până la urmă, chiar dacă nu exprimăm de fapt ce

suntem. Deprinderea spiritului critic pare că ar fi pe ultimul

loc în cadrul priorităților educaționale. Așa că, sursa ma-
joră de inspirație în construcția poveștii din În cuvintele

tale nu a fost ce spun aceste 1000 de filmulețe, acești

1000 de oameni din 4 spații diferite din România, ci cum

o spun. Cum învățăm să ne exprimăm? Cum povestim?

Ce înseamnă „a fi personal”?

Share Now

ago_ra

More Posts By ago_ra

Related Post

Leave us a reply