Kristoffer Pahle Pedersen, Expert Digital Storytelling JAZZMONTOR AS Norvegia

DE LA PLANIFICARE LA PIESA DE TEATRU

 

Au trecut, iată, mai bine de doi ani de când am aterizat pentru prima dată pe aeroportul Otopeni. După câteva sfaturi primite de la colegii de la The Arts Council, Norvegia, am aplicat pentru fonduri de transport, mi s-a acceptat cererea și am venit în România, o țară și un popor despre care nu știam mare lucru.

 

Îmi aduceam aminte ceva povești despre Ceaușescu, auzisem despre orfelinatele din România, Dracula, Transilvania și văzusem cerșetori romi pe străzile din Oslo. Și cam atât, adică tabula rasa. Nu știam, de fapt, nimic. Mă mânaseră curiozitatea și posibilitatea de a lucra într-o țară necunoscută mie, şi aşa am ajuns la Biblioteca Națională a României ca să-mi cunosc potențialii parteneri.

 

Am învățat multe de atunci, despre România, poporul, visurile, cântecele și peisajele voastre. Am învățat cuvinte noi și m-am văzut pe mine, și Norvegia, într-o nouă perspectivă. În tot acest timp am cunoscut oameni minunați. Cei cu care am lucrat și cei cu care am vorbit. Mi-am făcut prieteni noi peste tot în România și am prins câte ceva de la fiecare (nu spun cuvinte mari!).

 

De la primele discuții de la București și până la ultimele, la Oslo, despre posibile proiecte viitoare, pot să spun cu mâna pe inimă: a fost un proiect grozav!

 

Acesta este cel mai bun mod de a învăța lucruri despre o anumită țară: lucrând cu oamenii ei, aflându-le poveștile personale, amintirile, istoria și visurile, la acest nivel. De când am început proiectul, am petrecut cel puțin șaizeci de zile în România. Aceste zile m-au schimbat, mi-au schimbat modul în care mă privesc pe mine și istoria mea personală, modul în care privesc Europa în general și România în special. A fost o călătorie lungă, și uneori ciudată.

PROIECTUL

 

Fiecare proiect are cam aceleași elemente: o fază de planificare, una de implementare și una de evaluare. După aceea, ideea proiectului ar trebui să aibă viață proprie.

În faza de planificare se iau cele mai importante decizii. Unul dintre cele mai interesante lucruri despre aceasta este că iei deciziile cruciale într-un moment înc are nu știi, de fapt, mare lucru despre proiect și elementele sale.

 

Sigur că eram experimentați cu toții, știam să facem planuri cu versiunile A, B și C dar, mai ales într-un proiect finanțat prin granturile EEA, odată ce ai trimis aplicația ești legat de ea, de descrierile și deciziile din prima fază.

 

Astfel că planificarea corectă devine esențială, mai ales când se planifică ceva cu totul nou. Din fericire, ne-am făcut treaba cu prisosință de la început.

Cred că am început acest proiect în mod înțelept, cu planul de execuție, implementare și de lucru. Am discutat, de la început, diferite posibilități, rezultate și moduri de a ne folosi de cunoștințele, oamenii, infrastructura și experiențele pe care le puneam laolaltă. ANBPR avea structura, organizarea și infrastructura, Jazzmontør avea metodologia, iar Replika avea teatrul, piesele și abilitățile artistice, precum și experiența teatrului politic din stradă. Toate aceste elemente au fost cărămizi importante în construcția proiectului și mi se pare că ne-am făcut cu toții auziți.

 

Pe tot parcursul proiectului am avut impresia de respect reciproc și de dialog sănătos. Ne-am creat proiectul astfel încât să ne putem folosi și de experiențe și de caracteristicile personale, atunci când aveam cea mai mare nevoie de ele. Pentru mine, acesta este un semn că echipa funcționează.

APLICAȚIA

 

Proiectul nostru a fost construit pentru ANBPR, Replika și Jazzmontør, instituțiile și membrii lor și s-a bazat pe o combinație de cunoștințe, experiență și putere personală. Deoarece am experiență de zece ani în povestiri digitale în Norvegia și Europa, am simțit că pot prevedea, planifica și executa multe dintre lucrurile care puteau să apară pe parcurs.

 

Am lucrat cu școli, muzee, închisori și cercetători și am văzut, în toate situațiile, un fir roșu: nu contează cu ce instituții sau oameni lucrezi, provocările sunt asemănătoare și vei întâlni cam aceleași personalități.

 

ANBPR își cunoștea bibliotecile, personalul și membrii, așa că i-am putut alege pe cei mai potriviți.

 

Replika mai pusese în scenă astfel de piese de teatru, alegând probleme sociale și politice din societatea românească și punându-le sub semnul întrebării pe scenă.

 

DIFERENȚELE CULTURALE

 

După părerea mea, subtilele diferențe culturale au constituit una dintre principalele provocări. Acestea se prezintă și la nivel personal, și instituțional, și sunt imprevizibile. Multe lucruri par la fel, de exemplu dacă facem o programare și spunem „ne vedem la ora nouă”. În Norvegia, asta înseamnă că și facilitatorul și participanții sunt prezenți cu zece minute înainte. În România, deși mulți sunt la fel de punctuali, sunt și alții care interpretează diferit, adică între nouă și zece. Mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu această stare de fapt.

 

Metodologia și atelierul se bazează pe modul în care funcționăm noi în Norvegia, pe mentalitatea norvegiană. Deoarece știam că va fi o problemă în acest sens, am planificat mai întâi partea de pilot a proiectului nostru, metodele, modul de lucru și modelul de atelier.

 

Și m-am simțit foarte norvegian făcând asta. Am făcut un plan pe care să-l urmeze bibliotecarii, foarte detaliat și centrat pe structură și pe respectarea timpilor. Mă gândeam că, dacă faci un lucru pentru prima dată, e mai bine să ai o structură clară de urmat. Mi-a luat exact trei minute, la primul atelier, să-mi dau seama că diferențele culturale făceau ca planul meu cel strict să fie mai degrabă considerat o sugestie decât literă de lege.

 

Românii sunt puțin diferiți de norvegieni, li se par importante alte lucruri, lucrează diferit cu autoritățile și, după toate aceste ateliere susținute și toți oamenii întâlniți, am senzația că această situaţie se datorează sistemului educațional.

 

Nu singur, firește, dar este clar că un atelier de povestiri digitale seamănă mult cu școala, mai ales când avem teme date – Diversitatea în artă și cultură – ceea ce înseamnă că îi punem pe participanți în postura de școlari şi li se accentuează comportamentele. Cel puțin asta e teoria mea.

 

ÎN ROMÂNIA, FIECARE ARE RITMUL LUI

 

Primul nostru atelier a început cu douăzeci de minute mai târziu. Am fost surprins și am încercat să discut problema cu Anca, una dintre bibliotecarele de la Sibiu. Ea mi-a explicat, „Kristoffer, în România fiecare are ritmul lui.”

 

Aceasta a fost prima mea experiență cu diferențele temporale și culturale. De obicei, în Norvegia oamenii vin cu zece minute mai devreme. La București, am pierdut jumătate din participanți la începutul atelierului și mi-era deja clar că programul pe care îl propuneam era doar o sugestie, nimic mai mult. O parte din întârziere era din cauza traficului, autobuzele întârziau și atelierul se desfășura undeva la marginea orașului. Totuși, am învățat că în România timpul are o cu totul altă dimensiune decât în Norvegia. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât parteneri de la ANBPR cu care discutasem la început erau foarte punctuali, așa că nu eram deloc pregătit.

 

DIFERENȚELE PERSONALE

 

Oamenii sunt diferiți peste tot. ANBPR a ales cu grijă bibliotecarii responsabili, pe baza abilităților și intereselor lor. Astfel, exista în fiecare județ cineva de încredere, cu care să lucrăm. Ioana și Ana îi cunoșteau, ceea ce era de ajuns.

Găzduirea și realizarea unui astfel de proiect se bazează foarte mult pe interese, pe persoane și pe abilități, astfel că este foarte important că partenerul știe pe cine să invite, cum să se organizeze, să atingă obiectivele și să conducă un grup, să completeze formulare și, în general, să-și iasă din zona de confort în fiecare zi.

 

Unii aveau experiență, alții au fost aleși pentru că erau interesați, iar alții pentru capacitatea imensă de muncă și capacitatea de a planifica și executa.

 

Astfel, aveam o echipă în aceste patru orașe, cu oameni care acționau și organizau atelierele diferit. Eu cred că a fost excelent așa și că aceste diferențe reprezintă un start foarte bun, deoarece sunt o colecție de experiențe, oamenii au stiluri diferite de lucru și se completează atât unii pe alții, cât și proiectul în ansamblu.

 

PARTENERII

 

Am avut mare noroc cu partenerii din ANBPR. Ioana și Ana lucrează cu multă energie, sunt de încredere, flexibile și structurate, adică exact așa cum este nevoie pentru un astfel de proiect complex, care implică multe persoane, locuri și elemente, deci faptul că am avut parteneri cu relații personale și profesionale cu toți bibliotecarii a fost crucial pentru proiect. Personalitățile celor două colege au adus și ele un plus proiectului și au contribuit la succesul acestuia.

 

Chiar de la început au ascultat cu atenție ce li s-a prezentat și de către mine și de către bibliotecarii responsabili din diferitele biblioteci și au fost un catalizator excelent între birocrația din România și Jazzmontør, care nu e birocratic deloc. Ne-au luat pe toți în serios, au fost și stricte și îngăduitoare și au arătat o capacitate de implementare cu adevărat impresionantă.

CELE PATRU ORAȘE

 

București, Cluj, Sibiu și Brăila. Orașe foarte diferite, cu bibliotecari foarte diferiți. Povești contrastante și rezultate diferite ale atelierelor. Întotdeauna este interesant de văzut cum se adaptează oamenii și cum se creionează atelierul și metodologia după preferințele, nevoile și cunoștințele lor.

 

Aceste lucruri au fost evidențiate în primul atelier TOT (training of trainers), iar rezultatele au fost uimitoare. La Sibiu, au fost discuții foarte profunde despre cultura romă, la Brăila s-a lucrat cu copii și multe școli, la București cu seniori și cu autoritățile, iar la Cluj cu un amestec foarte interesant de tineri, adulți și seniori.

 

Călătorind din oraș în oraș și de la un atelier la altul, mi-a fost clar cât de mari sunt diferențele personale, regionale și structurale. Nu e deloc același lucru să fii bibliotecar într-un orășel de lângă Sibiu sau la o bibliotecă de cartier din București.

 

Biblioteca din Brăila, mică, într-o clădire de patrimoniu, e complet diferită de clădirea masivă și modernă de la Cluj. Nimic nu seamănă, nici departamentele, nici participanții, nici metodele de lucru cu publicul.

 

După cum spuneam anterior, mie mi se pare că este un atu, deoarece se manifestă în diversitate culturală. Cred că aceasta trebuie să fie prezentă și în execuție, în interiorul organizației, și în rezultatele din exterior.

 

GESTIONAREA PROIECTULUI

 

Să lucrezi la un astfel de proiect finanțat de EEA poate fi dificil pentru o persoană care nu este obișnuită cu birocrația și ștampilele. La început a fost distractiv și ușor exotic, dar sentimentul acesta a dispărut repede. Se pare că regulile și cadrul în care funcționăm sunt mai degrabă limitative, dar partenerii din ANBPR s-au străduit din greu și au reușit să ne ducă la liman.

 

Cantitatea de rapoarte și hârtii necesare e ridicolă și ne ia din timpul pe care ar trebui să-l acordăm sarcinilor din proiect, de parcă raportarea și hârtiile ar fi mai importante decât activitatea în sine. Pentru mine, obișnuit cu sistemul norvegian care se bazează mai mult pe încredere, a fost un șoc și e clar că unii sunt descurajați să facă astfel de proiecte din cauza birocrației. Eu am simțit că eram privit cu neîncredere, nu de către partenerii mei, ci de către sistem.

 

Se pare că prima idee de la care se pleacă este că toată lumea este coruptă, deci sistemul este realizat astfel încât numai oamenii și instituțiile care au capacitatea extraordinară de a completa formulare la perfecție reușesc să facă ceva. E păcat, pentru că multe talente se pierd în formulare sau nici măcar nu încearcă să aplice la astfel de finanțări.

 

REZULTATE DIFERITE

 

Pe de altă parte, motivul pentru care eu m-am implicat rămâne valabil: iubesc poveștile, subiectul și lucrul cu oamenii și instituțiile. Una dintre cele mai mari satisfacții într-un astfel de proiect este să vezi cum se propagă și cum ideile inițiale sunt preluate și duse mai departe. Nu pot vorbi decât în numele meu, dar speranța și gândurile legate de acest proiect au fost îndeplinite în anumite locuri, iar în altele fie mi-au depășit cu mult așteptările, fie mi-au creat confuzie, deoarece rezultatul a fost complet neașteptat.

 

REALIZĂRI

 

Această călătorie s-a bazat pe speranțe și așteptări. Am avut un plan, dar acesta avea multe necunoscute. Cum avea să reacționeze publicul, cum vor prelua bibliotecarii ideile noastre și cum va lucra Replika cu poveștile ca să le transforme într-o piesă de teatru cu o poveste închegată? Ne îngrijorau aceste chestiuni.

 

În ce mă privește, mă întrebam cum arată bibliotecile județene din România, nu știam ce echipamente au, câte știu bibliotecarii și participanții și la ce să mă aștept din partea lor la organizare și facilitare.

 

Ioana și Ana știau, desigur, mult mai multe decât mine, iar eu am contribuit cu unele cunoștințe pe care ele nu le aveau, dar nu poți planifica teoretic totul până la virgulă. Unele lucruri sunt imposibil de recunoscut până nu te ciocnești de ele. Cum ar fi ce traducători vom avea, ce știu participanții și cât de bine pregătiți sunt bibliotecarii.

 

Privind în urmă acum, la finalul proiectului, mi se pare că majoritatea lucrurilor au mers bine. S-au creat poveștile digitale, s-au respectat termenele aproape exact, am învățat cu toții multe, piesa de teatru a fost scrisă, jucată și bine primită.

 

De la întâlnirea noastră inițială, de la turul de douăzeci de zile până la piesa de teatru originală pusă în scenă, totul a fost o mare aventură și sper că a fost doar începutul unei colaborări pe termen mai lung, nu doar un proiect singular. Mi se pare că am reușit să transferăm unele dintre metode, puțin din spiritul, forma și potențialul pe care cred că îl au poveștile digitale.

 

Și eu am început cu un astfel de atelier, iar acest proiect poate fi începutul pentru călătoriile personale ale altora. Cine știe ce-o să se întâmple, dar eu sper că am creat împreună amintiri de neuitat, am învățat unii de la alții și am plantat semințe care vor creşte frumos.

Share Now

ago_ra

More Posts By ago_ra

Related Post

Leave us a reply