Laura Caplea, Biblioteca Județeană “Panait Istrati” Brăila, Trainer în cadrul Proiectul „Agora Culturală @ Biblioteca Ta”

„Agora Culturală @ Biblioteca Ta” reprezintă prima mea experiență ca trainer, o ocazie uriașă

pentru mine să explorez noi capacități și o oportunitate de a-mi depăși limitele. Fac parte

dintre oamenii care au un mare respect pentru procesul de învățare, indiferent dacă această

funcție se referă la traineri, profesori, lectori sau mentori. Prea puține sunt însă profesiile care

îți oferă această șansă. Eu mă aflu în fericita ipostază de a împleti munca de bibliotecar cu

statutul de trainer. Mulți oameni cred că profesia de bibliotecar e plictisitoare, dar eu pot

aduce argumente că a fi bibliotecar astăzi, când aceste instituții sunt în continuă schimbare,

reprezintă o mare provocare.
Am avut o admirație ascunsă mereu pentru oamenii cu statut de formatori/traineri din jurul

meu. Proiectul a venit într-un moment în care încercam să ies din rutina zilnică de la serviciu,

căutând metode noi de a „condimenta” meseria de bibliotecar. Deși programul meu este

încărcat și fiecare zi de muncă nu seamănă cu alta, oportunitatea de a lucra cu o echipă

extraordinară, la un proiect nou, mi-a plăcut extrem de mult. Chiar dacă s-a împlinit un an de

la demararea proiectului am rămas la fel de entuziastă ca la început.
Sala de curs e o fantastică școală, nu doar pentru cursanți, ci și pentru mine ca trainer. E locul

în care progresezi constant, aflând mereu informații utile și interesante de la persoane diferite,

din domenii și mai diferite.
La început nu mi-am închipuit că un asemenea proiect ce promovează diversitatea culturală va

reprezenta cu timpul o fină și actuală radiografie a societății românești. Venind în contact cu

diverși participanți, fie din comunitățile etnice, fie majoritari români, am realizat că poveștile

create reflectă secvențe din viața lor. Toate poveștile descriu fapte reale, trăite pe viu,

experiențe care le-au marcat într-un fel existența. Poveștile îmbracă uneori culori triste, dar și

vesele, unele sunt povești de succes, memorabile, altele copilărești, adolescentine sau amintiri

frumoase ce merită împărtășite.
Brăila se poate lăuda că este un oraș multietnic, cosmopolit, unde toleranța față de alte nații a

fost una dintre valorile sale. În Brăila, minorităţile etnice sunt în proporţia necesară pentru a

reprezenta un ferment al societăţii, fără să existe tensiuni interetnice notabile de-a lungul

istoriei de peste 600 de ani. În contextul integrării în Uniunea Europeană, al

multiculturalității, se poate spune cu certitudine că Brăila reprezintă un mozaic cultural, etnic

și religios, un model de conviețuire între comunități diferite. Câteva zeci de persoane,

membrii ai acestor comunități etnice, au participat la proiectul „Agora Culturală @ Biblioteca

Ta” demarat la Biblioteca Județeană din Brăila.
Mi-au plăcut în mod deosebit poveștile realizate de rușii lipoveni ce descriu tradiții vechi

păstrate cu sfințenie în familiile lor. Ei privesc cu respect istoria și pe primii întemeietori ai

comunității lor, păstrând neîntinată credința creștin-ortodoxă de rit vechi, încă de la vârste

fragede. Obiceiurile ținute de Paște și Crăciun, gastronomia, portul obligatoriu ce trebuie

îmbrăcat duminica la biserică sau la alte sărbători, au reușit să mă uimească de multe ori. O

asemenea comunitate unită, implicată în păstrarea tradițiilor ce-i definesc pe membrii acesteia

ca etnie, am mai văzut doar la grecii din Brăila.
Pentru mine grecii sunt o etnie aparte, ei mi-au furat inima și multe apaluze, inclusiv câteva

„Opaaaa” la spectacolele lor de dans și bouzouki (instrument asemănător cu chitara). Cu

prilejul acestui proiect i-am cunoscut îndeaproape, sunt oameni veseli și ospitalieri, mândri de

tradițiile lor și foarte responsabili în ceea ce privește educația copiilor în spiritul elen. Sunt

deschiși cu cei ce vor să devină filogreci, de asemenea, sunt foarte conștienți de valoarea

istorică și de amprenta pe care comunitatea grecilor a lăsat-o de-a lungul timpului asupra

urbei noastre. „Kalimera” și „Xronia Polla, Elada!” le-am învățat de la ei și sper cu timpul să

mai învăț altceva: îndârjirea cu care păstrează și arată lumii valorile identității lor.
În schimb, n-aș putea spune același lucru despre rromi. Am observat pe parcursul proiectului

că ei trăiesc la granița dintre două lumi: tradițională și modernă. Am cunoscut mediatori

școlari rromi foarte inimoși, care își doresc pentru tinerii lor un viitor mult mai frumos.

Tradițiile rromilor sunt frumoase, merită cunoscute, au un farmec aparte și oglindesc foarte

bine stilul lor de viață. Însă, deși se fac eforturi pentru integrarea rromilor, stilul lor de viață

tradițional se adaptează cu greu societății moderne de astăzi.
Am lucrat cu două categorii de rromi, cei care au fost asimilați de majoritari și cei care trăiesc

în familii tradiționale. Cei „romanizați” muncesc, își duc copiii la școală, termină facultăți,

trăiesc în apartamente, au parte de căsătorii mixte în familie și nu mai respectă vechile tradiții

țigănești. Pe de altă parte, am întâlnit adolescenți care trăiesc în familii tradiționale de rromi,

cu părinți analfabeți, adulți care își sfătuiesc fetele să nu-și continue studiile și să se mărite

devreme, părinți care își trimit copiii la cerșit și nu le oferă acasă o educație elementară.
Am avut la sesiunile de lucru câțiva elevi rromi de gimnaziu, care nu știau să scrie și să

citească cursiv, fiind ajutați în redactarea poveștilor de profesorul însoțitor. În schimb se

descurcau binișor pe computer deși totul era o noutate pentru ei: reportofonul, programul de

editare, atmosfera de lucru relaxată, spunând că ar putea să stea la curs până noaptea târziu.

Îmi dau bine seama că acest proiect reprezintă una din rarele ocazii când acești copii au acces

la tehnologie, inovație și creativitate.
Am toată admirația pentru tinerii rromi care frecventează școala, în toate formele ei, dorindu-

și mai mult de la viață, demonstrând că nu sunt cu nimic mai prejos de majoritari. Trebuie să

acceptăm totuși că aceștia au un sprijin real în cadrul familiei, fiind motivați să depășească

condiția părinților, adesea discriminați că nu au studii. Este imposibil ca școala să înlocuiască

un părinte bun. Viața de familie face toată diferența.
Oricum, faptul că am cunoscut mulți rromi, că le-am aflat poveștile de viață, a fost pentru

mine o experiență inedită și recunosc că mi-a schimbat în bine percepția asupra etniei lor,

percepție bazată de multe ori pe idei preconcepute.
Dintre toți participanții prezenți la sesiunile de povești digitale, cu vârste cuprinse între 5 și

70 de ani, cei mai creativi mi s-au părut adolescenții. Non-conformiști, originali, și cu o

dexteritate de invidiat la computer, mulți dintre ei au preferat să abordeze tema fantasy, des

întâlnită în filmele și serialele tv actuale dedicate segmentului lor de vârstă. Astfel, au creat

povești cu vampiri și tot felul de personaje SF, lupte purtate în lumi imaginare, majoritatea

având la final și o morală uimitoare. Unii dintre ei au povestit despre iubire, prietenie,

voluntariat, cariera mult visată, pasiuni și talente sau figuri marcante din lumea sportului.

Avem în proiect chiar și câteva povești emo, acest curent tipic adolescentin importat din

Occident, care pe mine personal m-a îngrijorat. Clar, este nevoie de multă atenție și

comunicare cu tinerii care se identifică în acest stil de viață.
Ceea ce i-a atras pe adolescenți la acest proiect a fost faptul că povestea în forma ei digitală

ajunge publică și că au drepturi de autor, fiind postată pe Youtube și pe Facebook (Povești

Digitale Brăila). Se știe că ei apreciază foarte mult comunicarea online, de aceea simpla idee

că filmul lor apare pe Youtube i-a încântat teribil și a determinat o frumoasă competiție între

ei.
Sesiunile de instruire mi-au oferit minunate oportunități de a crea colaborări ulterioare. În cele

două zile de training participanții au timp să socializeze, să discute, să pună bazele unor

relații. În plus, energia care se creează în jurul unui astfel de atelier, este o energie puternică,

propice dezvoltării. Pe lângă livrarea de informații specializate e o plăcere să interacționezi cu

grupul, să-i motivezi și să-i inspiri, astfel încât noi să ne atingem obiectivele propuse și ei să

constate că cele două zile de instruire au meritat efortul.
Conștiința de a dărui, de a contribui la un “mai bine”, este unul dintre cele mai frumoase

sentimente pe care le-am trăit. Satisfacția fiecărei sesiuni îmi amintește constant că succesul

stă în călătorie, nu în destinație.
N-a fost mereu ușor să atragem noi participanți, unii răspund imediat invitației noastre, alții se

lasă convinși cu greu. Important este că am reușit în decursul unui an de la demararea

proiectului să realizăm peste 300 de povești digitale. Am conceput afișe, invitații și fluturași

pentru cadrele didactice și elevi, am anunțat sesiunile pe toate căile posibile, pe site-ul

bibliotecii, pe Facebook, prin comunicate în mass media locală. Am organizat sesiuni de

instruire doar pentru 5 persoane dar și pentru 15. Proiectul a fost prezentat în deschiderea

multor evenimente organizate în cadrul Bibliotecii (lansări de carte, vizite ghidate, ateliere

creative, concursuri), dar și prin școli și licee. S-au încheiat numeroase parteneriate între

bibliotecă și instituțiile de învățământ brăilene. Toate poveștile digitale pot fi vizionate de

utilizatorii Bibliotecii sub forma unei expoziții permanente folosind plasma TV din holul

instituției, primită ca dotare în cadrul proiectului. Vizionarea expoziției atrage atenția

publicului, mulți dintre ei devin curioși, pun întrebări și se interesează de următoarele sesiuni.
Îmbucurător este că prin acest proiect bibliotecarii au dovedit că sunt capabili să inițieze în

spațiul bibliotecii un serviciu permanent de Digital Storytelling, facilitând accesul publicului

la tehnologie și inovație.
Prin imagine, sunet și culoare poveștile prind viață, împărtășind lumii emoții și clipe trăite cu

intensitate. Multe dintre ele promovează într-o manieră artistică istoria, cultura, credintele și

valorile etniilor din care fac parte. Utilitatea lor constă în faptul că favorizează schimbul de

cunoștințe și idei pe tema diversității culturale, reprezintând o modalitate inovatoare de a

stimula vocile individuale să se exprime.
Brăila are nevoie de aceste povești, ele reprezintă memoria evenimentelor trecute și prezente.

Fiecare comunitate își conservă cunoştinţele, experienţele, evenimentele marcante în memoria

sa, într-o configuraţie proprie. Memoria colectivă reuneşte pe lângă memoria oficială/scrisă şi

memoria vie, individuală, acea istorie orală, atât de necesară în transmiterea tradiţiei şi

valorilor noastre.
Proiectul “Agora Culturală @ Biblioteca Ta” a creat un serviciu prin care biblioteca publică

încurajează oamenii să contribuie și să conserve memoria colectivă, acest neprețuit

patrimoniu imaterial. Pierderea acestui bun comun este tot o „operă colectivă”, de aceea noi

suntem datori să reactivăm memoria culturală a urbei, pentru a nu o pierde în somnul uitării.